Mărturii

Povestea

lui Petrică

Părinții mei aveau probleme și într-un final mama a plecat de acasă. Tata a trebuit să aibă grijă de mine și de fratele meu. Ne iubea pe amândoi foarte mult și a făcut tot ce i-a stat în putință ca să aibă grijă de noi. Din păcate însă, eu și fratele meu am ajuns în cele din urmă într-un centru de plasament. Tata a încercat să păstreze legătura cu noi, așa că și-a găsit un loc de muncă la centrul de plasament pentru a petrece timp cu noi. În cele din urmă a trebuit să plece, iar eu și fratele meu am rămas singuri acolo. Viața era grea, noi încercând să ne purtăm singuri de grijă. Tata venea să ne viziteze din când în când, dar asta nu se întâmpla foarte des, din cauza resurselor financiare limitate. Mă simțeam foarte singur. Știam că trebuie să găsesc o cale de a-mi construi un viitor. La centrul de plasament era o fundație numită Poarta Bucuriei, care organiza evenimente și activități. Am luat decizia de a participa la aceste activități pe cât de mult posibil. Ce s-a întâmplat apoi mi-a schimbat într-adevăr viața și viitorul.

 Când am început să particip la activitățile organizate de Fundația Poarta Bucuriei, am început să-mi fac prieteni pe care mă puteam baza. Prietenii mei chiar mă ascultau și le păsa de problemele mele. Am învățat să am încredere în oameni. Am participat la cursurile unui club de gătit și am învățat să gătesc. Aceasta este o deprindere importantă, dar ce a fost mai important la clubul de gătit a fost faptul că stăteam la masă ca o familie și mâncam împreună. O altă activitate la care am participat și care mi-a schimbat viața au fost studiile biblice și serviciile religioase organizate de Fundația Poarta Bucuriei. Am învățat unele lucruri despre Dumnezeu și despre tot ce a făcut El pentru mine. Am început să mă gândesc mai mult la Dumnezeu și să am unele întrebări despre El. Încă nu am toate răspunsurile la întrebările mele despre Dumnezeu, dar știu că El are un plan pentru mine, chiar dacă nu întotdeauna văd sau știu care ar putea fi planul.

 Fundația Poarta Bucuriei a avut un impact profund asupra mea. Pe lângă lecțiile de gătit și studiile biblice, de asemenea am primit lucruri materiale, cum ar fi haine. Toate acestea m-au ajutat să fac față faptului că trăiesc într-un centru de plasament. Totuși, cel mai important lucru pe care l-am primit a fost profunda grijă și preocupare față de mine de care au dat dovadă cei de la Fundația Poarta Bucuriei. Acești oameni au avut o puternică influență pozitivă asupra vieții mele. Știu că ei vor continua să aibă un impact asupra viitorului meu datorită faptului că vom păstra legătura. Ei vor rămâne pentru mine modele de urmat și prieteni adevărați.

Povestea

Mariei

Mulți dintre copiii din centrul de plasament au ajuns acolo la o vârstă foarte fragedă și au foarte puține amintiri despre viața de dinainte de a ajunge acolo. Fundația Poarta Bucuriei lucrează în centrul de plasament din anul 2006. Pentru mulți dintre acești copii, prieteniile legate cu angajații Fundației Poarta Bucuriei au rămas niște prietenii adevărate pentru mai bine de zece ani. Acesta este și cazul unei tinere care a venit la centru la o vârstă fragedă, petrecându-și cea mai mare parte a primilor săi ani de viață fără a avea parte de afecțiune din partea familiei sale. Se afla chiar la începutul adolescenței când Fundația Poarta Bucuriei a început să lucreze la centrul de plasament. În timpul întâlnirilor săptămânale, s-a creat imediat o legătură între ea și una dintre angajatele Fundației Poarta Bucuriei, iar acea legătură s-a dezvoltat și mai profund atunci când întâlnirile au devenit zilnice. Pentru ea, legătura aceasta era asemenea unei relații materne. Ea a continuat să dezvolte prietenii sănătoase și cu alți angajați și voluntari din cadrul fundației.

 Prin intermediul acestor legături cu angajații, ea a ajuns să cunoască lucruri despre Dumnezeu pe care nu le știuse înainte. A aflat că este de mare preț și nicidecum lipsită de valoare, că este iubită și nu abandonată. A descoperit că deși crescuse într-un centru de plasament, putea totuși să aibă un viitor luminos. A învățat să gătească, să se raporteze la ceilalți în mod respectuos și să aibă mai multă încredere în sine. Informațiile pe care le-a primit despre Dumnezeu și modul prietenos în care angajații fundației o tratau pe ea și pe ceilalți copii din centrul de plasament au făcut-o să se gândească serios la aceste lucruri.

 Dintr-o fetiță fără speranță sau așteptări de la viață, această copilă a înflorit, devenind o tânără conștiincioasă care dorea să-și depășească circumstanțele și să demonstreze că poate face mai mult decât credeau alții că poate face. Era convinsă că Dumnezeu dorește să îi ofere un viitor și să o izbăvească din greutățile cu care se confruntase întreaga sa viață.

 Cu toate că are puține amintiri legate de viața ei de dinainte de a ajunge în centrul de plasament, ea a legat relații de prietenie cu angajații și voluntarii din cadrul Fundației Poarta Bucuriei, relații care au durat mai bine de zece ani. Aceste prietenii nu vor fi uitate oricât de mult timp ar trece sau oricât de departe de centrul de plasament ar duce-o viața.

Povestea lui

lui Sandu

Deși sunt mai mare acum, încă îmi amintesc de perioada copilăriei mele, locuind într-un sat de romi. Familia mea este destul de numeroasă și mereu duceam lipsă de hrană, îmbrăcăminte și încălțăminte. Familia mea mă iubea foarte mult și se străduia din greu să împlinească nevoile zilnice ale familiei noastre numeroase. În timpul verii, tata obișnuia să călătorească în diferite țări, pentru muncă sezonieră, ca să poată câștiga bani să-și ajute familia. În prima vară în care a plecat, cineva a cumpărat o casă chiar pe strada noastră. La acea vreme, nu știam că avea să se construiască o biserică creștină și nici nu știam ce impact urma să aibă această biserică asupra vieții mele.

 Se pare că vechea clădire fusese o casă de rugăciune. Acolo aveau loc întâlniri ale bisericii, unde se predica Evanghelia și unde de asemenea se organizau săptămâni de evanghelizare. Nu avusesem nicio idee că în acea casă veche se întâmplau toate acestea. Familia mea nu mergea la biserică, iar eu nu știam nimic despre Dumnezeu. Anii au trecut și pe locul vechii case a fost construită o biserică. În clădirea cea nouă se țineau săptămânal studii biblice. Participam ori de câte ori eram invitat. În timpul acelor săptămâni de studiu biblic am învățat multe cântece și povestiri biblice. Uneori primeam jucării sau dulciuri la studiile biblice. Îmi plăcea mult partea aceasta.

 În prezent, merg regulat la serviciile de biserică din satul meu. Am ajuns să înțeleg niște adevăruri extraordinare din Biblie. Cred că toate mesajele, cântecele, rugăciunile și studiile biblice au avut un puternic impact asupra vieții mele. Înainte nu știam nimic despre Dumnezeu, dar acum credința mea în El este întărită.

 Lucrarea bisericii este foarte importantă pentru comunitatea romă, fie că este vorba de educația copiilor, predicarea Evangheliei sau ajutorarea celor nevoiași.

Cunosc din proprie experiență beneficiile interacțiunii cu echipa Fundației Poarta Bucuriei. Susțin activitățile pe care le organizează Fundația Poarta Bucuriei în comunitatea mea pentru că am văzut eu însumi pe vremea când eram copil și apoi adolescent impactul pozitiv pe care îl are ea asupra oamenilor. Există activități sociale, de evanghelizare, timp de rugăciune, programe de vacanță cu studii biblice și servicii de închinare. Acum, când sunt mai în vârstă și am un loc de muncă, încerc să fiu un exemplu de urmat pentru alții din comunitatea romă. De asemenea, sper ca într-o zi să am propria mea familie.