„Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!”
Matei 5:7
Din experiența mea, am descoperit că mila sau compasiunea nu este doar o virtute creștină prin excelență. Compasiunea este totodată o caracteristică umană puternică. Chiar și în lumea animalelor se pot observa diferite forme de compasiune, chiar dacă nu în măsura așteptată de la ființele umane. Fără compasiune, însăși noțiunea de umanitate ne este compromisă.
Când ne raportăm la cei orfani și la cei săraci, compasiunea poate îmbrăca două forme majore. În primul rând, compasiunea poate lua înfățișarea unui sentiment de superioritate, de a deține controlul și de a ajuta dintr-o poziție de mândrie și aroganță. În al doilea rând, compasiunea poate lua înfățișarea de a nu te crede superior, ci a-ți da seama că beneficiezi de un context mai prielnic, cel puțin pentru moment. Această din urmă înfățișare a compasiunii îi face pe cei orfani și pe cei săraci să se simtă bine-veniți, acceptați, iubiți și îngrijiți – un egal între egali.
Modelul pentru care optăm atunci când oferim compasiune se vede foarte clar în atitudinea pe care o manifestăm atunci când exercităm această virtute. O, și cât de repede este observată atitudinea noastră de cei cărora le-o adresăm! Atunci când compasiunea este însoțită de aroganță, dispreț sau desconsiderare, ea îi va descuraja, stingheri și umili pe beneficiarii așa-ziselor noastre gesturi de compasiune. Această atitudine face din cei pe care căutăm să îi ajutăm „un obiect” al compasiunii noastre; și de cele mai multe ori, ei rămân un obiect și nu o ființă umană asemenea nouă. Acest lucru este extrem de trist, ca să nu spun mai mult.
Cea de-a doua formă a compasiunii prețuiește, încurajează, zidește și înalță sufletește fiecare persoană pe care încercăm să o ajutăm. Atunci când nu facem decât să îi hrănim și să îi îmbrăcăm pe cei săraci, îi tratăm la fel ca pe animalele noastre, nu ca pe niște ființe umane asemenea nouă. Însă atunci când le oferim și educație pe lângă faptul că le oferim hrană și îmbrăcăminte, îi facem egalii noștri. Ei devin prietenii noștri în al căror viitor și progres suntem gata să investim și pentru care chiar ne sacrificăm dacă este nevoie.
Felul de compasiune pe care o oferim în viața de zi cu zi spune mai multe despre noi și despre modul în care îi vedem pe alții și totodată despre modul în care intenționăm să ne raportăm la „ei” în viitor.
Prima variantă de compasiune, cu abordarea „superior-inferior”, ne ajută doar să ne liniștim conștiința și dovedește că nu suntem gata să facem mai mult decât atât.
Ca virtute creștină, adevărata compasiune are capacitatea de a transforma. Ea încurajează și dă speranță. Îi face pe cei orfani și pe cei săraci să se simtă din nou oameni. Pe lângă cele necesare vieții, ei au acum și prieteni, o familie, pe cineva pe care se pot baza în caz de pericol; o astfel de compasiune insuflă un nou sentiment de siguranță.
Noi le arătăm oamenilor compasiune pentru a le da posibilitatea să se simtă în siguranță, nu neapărat confortabil. Faptul că se simt în siguranță îi motivează să se ridice și să lupte pentru ei înșiși și pentru cei dragi ai lor. Faptul de a te simți confortabil ucide instinctul de a fi luptător și de a-ți dori mai mult de la viață.
În lucrarea noastră de slujire a celor săraci și a celor orfani, suntem dedicați să manifestăm acel gen de compasiune care are capacitatea de a transforma. Când vedem copii orfani crescând și devenind adulți care sunt capabili să păstreze un loc de muncă, să-și întemeieze o familie și să devină părinți responsabili, acest lucru ne încălzește profund inima și ne încurajează să facem și mai mult. Este cea mai bună investiție pe care o putem face aici, în România. O viață ce fusese sortită pieirii a fost salvată, iar acum crește, prosperă și aduce roade. Uau! Iată o investiție care merită cu adevărat!
Îți mulțumim nespus de mult că te alături lucrării noastre de slujire, ajutându-ne să continuăm să investim în viața de mare preț a celor orfani și a celor săraci.
Egali printre egali. Iubindu-i pe ceilalți, pentru că El ne-a iubit mai întâi.
Continuă să fii o binecuvântare!
Cornel Bucur