Luca 24:13-35
“Și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase…”
Aș dori și pe această cale să vă provoc la o discuție despre Sărbătoarea Învierii și nu numai. Texul din Evanghelia după Luca ne redă întâlnirea Domnului Isus cu cei doi ucenici a căror nume nu îl cunoaștem. Este cred cea mai importantă „arătare” a Domnului de după înviere, pentru că în timpul acestei discuții, însuși Domnul ne explică modul în care s-a desfășurat misiunea Lui și lucrarea Lui. Totul a fost gândit și executat ca răspuns la voia lui Dumnezeu de-a mântui oamenii, chiar păcătoși fiind, dar în care era chipul lui Dumnezeu.
Acest dialog „pe drum” este important din mai multe motive. Da, are importanță pentru că dovedește biruința lui Cristos asupra morți prin înviere – dar poate motivul cheie sunt explicațiile pe care Domnul le dă despre rolul pe care le-au avut profețiile Vechiului Testament despre Mesia.
Ca și atunci și astăzi Domnul ne-ar putea spune și nouă: “O, nesăbuiți și înceți la inimă mai sunteți când este vorba să credeți tot ce au spus profeții!” (v.25)
Trăim vremuri în care totul se pune la îndoială. Nu este un scepticism sănătos, ci unul de a discredita tot ceea ce a fost testat și este veritabil. Un scepticism al neputinței, unul mânat de mândrie și aroganță. „Cine ești tu să-mi spui mie că sunt de genul cutare, de culoarea cutare? De, de, de …?”
Cred că tehnologizarea, care este bună în sine, a generat o lene intelectuală și experimentală devastatoare pentru om. Adevărurile testate sunt aruncate la lada de gunoi a istoriei. Trist, dar acestea sunt vremurile pe care le trăim.
Cei doi ucenici au fost mustrați de Domnul nu doar pentru lipsa credinței, ci în mod implicit pentru o lipsă de cultură biblică temeinică. A avea cunoștință de ceva este de apreciat, dar a cunoaște ceva profund este transformator. Ucenicii, ca și noi astăzi, erau superficiali în cunoaștere. Domnul le reamintește și le explică texte din Scriptură care vorbeau despre Mesia, despre suferință (Isa 53:12), despre temelia noului templu Dumnezeiesc (Ps 118:22), despre faptul că trebuia să fie batjocorit, insultat și scuipat (Isa 50:6). Că Unsul Domnului trebuia să fie respins de conducători și de poporul Israel, dar răzbunat de Dumnezeu (Ps 2:2), că Mesia era descendent al lui David și nu va fi lăsat să vadă putrezirea (Ps 16:8-11).
Potrivit textului din Luca 24:27, Domnul Isus a trecut în revistă întreaga istorie a poporului Israel și a arătat cum toate textele au un scop comun, venirea lui Isus Mesia, instrumentul prin care Dumnezeu aducea mântuirea. Toate aceste texte din Scriptură – incluzând legea lui Moise, mesajul profeților și al Psalmilor – au o singură explicație și împlinire: în viața, moartea și învierea Domnului Isus, Mesia promis.
Ne plac sărbătorile și sunt frumoase, dar ele vin și trec. Cu ce rămânem? Nouă, credincioșilor evanghelici ni s-a dat și ni se cere imperios să cunoaștem tainele Împărăției cerurilor (Mat 13:11), nu doar să sărbătorim.
Să nu cădem în păcatul primilor ucenici, a liderilor religioși de ieri și de azi, ,,Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” (Mat 22:29) Să citim și să studiem Scripturile, pentru că în ele găsim înțelepciunea lui Dumnezeu, viață spirituală și descoperim puterea lui Dumnezeu. Creștinismul nu este doar literă, ci vitalitate spirituală.
Vă doresc un Paște Fericit, alături de Isus Cristos Mesia, de Biserica Sa răscumpărată, cercetând Scripturile și bucurându-vă de puterea lui Dumnezeu.
Christos a Înviat!
Cornel Bucur
