Dimitrie Gusti afirma despre asistența socială că “a ieşit din făgaşul sentimentalismului generos al simplelor bune intenţii pentru a păşi în domeniul unei acţiuni sociale şi etice ordonate şi temeinic motivate, cu scopul exclusiv de a servi societatea nu prin cărţi şi teorie, ci prin găsirea adevărului social în mijlocul grelelor conflicte ale vieţii” (Aldea, 2010).
I. Importanța asistenței sociale.
- Ce este asistența socială ?
Asistenţa socială – reprezintă ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul, prin autorităţile publice ale administraţiei locale şi societatea civilă, asigură prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane (Lege nr. 705, 2001).
Primul Congres internaţional al Serviciilor Sociale va defini asistenţa socială ca ansamblul eforturilor menite pentru a alina suferinţele provenite din mizerie, a replasa indivizii şi familiile în condiţii normale de existenţă, a ameliora condiţiile sociale şi a ridica nivelul de trai (Bocancea & Neamțu, 1999).
Asistenţa socială reprezintă totalitatea măsurilor înteprinse de către stat, Biserică şi alte organisme nonguvernamentale pentru a sprijini persoanele aflate în situaţii deosebite, deficitare, a căror stare fizică sau psihică a fost afectată de diverşi factori nocivi precum: apariţia unor boli cronice, deteriorarea stării materiale, calamități naturale, vârsta înaintată.
- Ce rol are asistența socială?
Obiectivul principal al asistenţei sociale este de a veni în ajutorul persoanelor aflate în dificultate pentru ca acestea să obţină condiţiile necesare unei vieţi decente. Acest ansamblu de măsuri urmăreşte să dezvolte, în rândul segmentelor de persoane defavorizate, propriile capacităţi şi competenţe pentru o mai pronunţată funcţionare socială.
Măsurile/componentele asistenţei sociale – au rolul de a satisface nevoile unei persoane atunci când aceasta nu se mai poate ajuta singură (din cauza unei boli cronice, a resurselor financiare insuficiente, a unui handicap fizic sau psihic etc).
Asistenţa socială este formată din două componente/ măsuri distincte: prestaţiile sociale și serviciile sociale (Lege nr. 705, 2001).
Prestaţii sociale: Forme de transfer prin care se realizează alocarea de bunuri şi servicii către indivizi sau familie prin respectarea unui set de reguli şi de roluri reciproce. Prestaţiile pot fi acordate în bani sau în natură.
Servicii sociale: Activităţile asistenţilor sociali sau ale altor profesionişti care ajută oamenii să prevină dependenţa, să consolideze relaţiile de familie şi să restabilească funcţionarea socială a indivizilor, familiilor şi comunităţilor.
II. Rolul asistentului social în comunitate.
Asistentul social – se ocupă în principal cu recuperarea şi (re)integrarea psiho-socială şi profesională a persoanelor cu probleme speciale: cu deficienţe psihice şi /sau fizice, comportament antisocial(delicvenţa), probleme sociale diverse.
Asistentul social – este un agent al schimbării care acţionează în contexe sociale complexe, el nu se limitează la un tip sau altul de ajutorare, ci concepe strategii combinate și la limită.
Desfăşoară o activitate complexă şi variată: analizează influenţa factorilor sociali asupra stării de sanatate mentală şi a comportamentului uman, acordă consultaţii privind drepturile şi obligaţiile asistaților, colaborează cu instituţii sau organizaţii care au obiective similare, participă la elaborarea metodelor şi tehnicilor de lucru, propune măsuri de ajutorare sau recuperare.
Rolurile asistentului social
Asistentul social în munca sa îndeplineste un şir de roluri, printre care putem evidenţia urmatoarele:
Iniţiator — oferă atenţie problemei apărute sau problemei potenţiale. Acest rol urmăreste în esenţă anticiparea apariţiei problemei.
Avocat / pledator — acest rol a fost împrumutat de la avocaţi. Este un rol activ şi direct în care asistentul social se luptă si pledează pentru drepturile si nevoile unui beneficiar sau a unui grup.
Broker – acest rol asistentul social îl îndeplineste prin stabilirea legăturilor dintre indivizi sau grupuri sociale, care au nevoie de ajutor şi serviciile comunitare.
Mediator – rolul implică intervenţia asistentului social între dispute dintre părti, pentru a le ajuta să ajungă la un consens (ex. conflicte între vecini, conflicte în familie).
Negociator – adună împreuna acele persoane care sunt în conflict şi încearcă să le ajute să ajungă la un compromis. Uneori la fel ca şi mediatorul, negociatorul găseşte o soluţie de mijloc ce asigură contrapărţilor existenţa în comun.
Educator – rolul de educator implică oferirea de informaţii clientului/beneficiarului. Pentru a fi un educator bun, asistentul social trebuie sa deţină cunoştintele necesare. De exemplu: să-l familiarizeze pe client/beneficiarul cu obligaţiile părinţilor, în căutare de locuri de muncă pentru tineri.
Coordonator – implică conjugarea a mai multor competenţe într-o manieră organizată.
Cercetător – în anumite momente, fiecare asistent social e un cercetător. Investigaţiile în asistenţă socială includ analiza literaturii de specialitate, evaluarea rezultatelor şi studierea nevoilor comunitare.
Facilitator de grup – un lider pentru grupurile experimentale. Grupul poate fi de educație, terapeutic sau de autoajutorare.
Orator / vorbitor în public – asistentul social deseori trebuie să vorbească în public pentru a informa diferite grupuri sociale despre serviciile sociale tradiţionale, precum şi despre noile servicii sociale promovate în practică.
Rolurile asistentului social sunt complexe. Este necesar ca asistentul social să fie conştient de faptul că toate activităţile lui cu clienţii/beneficiarii trebuie să poarte pecetea unei munci cu dăruire de sine.
Surse
Aldea D. (2010). Aspectele legislative ale asistenței sociale în România. Referate. Disponibil la: http://www.amtsibiu.ro/Arhiva/2010/Nr%203/Nr%203%20romana/Aldea2-ro.pdf. Accesat online 18 Martie 2021.
Bocancea, C. & Neamțu, G. (1999). Elemente de asistență socială. Iași: Polirom.
Legea nr. 705/2001 privind sistemul național de asistență socială, publicată în M. Of. nr. 814 din 18 decembrie 2001. Disponibil la: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/32828. Accesat online: 19 Martie 2021.
